nu a fost construit încă
sunt mai mult aruncate
dintr-un cuvânt în altul
sau după bunul plac al unui dresor de oameni
unde rădăcinile au început să crească dinți
să muște din sângele meu
toată nevinovăția unei culori

buzele castrate
și îmbrăcate în pământ până la sfârșit
metrouri eviscerate
femei cu foamea în sus ca niște ceasuri fixiste
ochiul tău uitat
forma geometrică a numelui meu
albul deșirat într-un halat de spital
și tot restul ascuțit al lumii
de care nu mai avem nevoie

aici am învățat să fiu cel mai viu
în locul acesta
unde toate îmbrățișările
și-au pierdut mințile